Cumpărături la IKEA sau de ce e bine să mergi pe gut-feeling.

Aveam aşa o intuiţie că nu e o idee bună să cumpăr mobilă de la Ikea. Evident, mai cu câte un prieten, mai după un umeraş, am parcurs şi eu magazinul labirint de câteva ori. De data asta însă m-am dus să cumpăr un dulap de haine, pe principiul “am nevoie de ceva provizoriu, la Ikea găsesc ceva fiabil şi bine gândit” plus că sunt cam singurii care au mobilă mai înaltă de doi metri şi nu eşti obligat să depozitezi o grămadă de lucruri pe dulap, în loc să le pui înăuntru.

M-am hotărât deci să iau un dulap, o comodă şi noptiere. După ce am găsit cu greu o nuanţă de uşă care să corespundă şi pe criteriile de dimensiune şi să aibă şi auxiliarele, am făcut împreună cu o domnişoară amabilă simularea şi lista cu inventarul necesar ca să îmi pot lua dulapul. Am fost avertizat că noptierele nu sunt pe stoc, dar am fost asigurat că vor veni pe stoc, deci nu voi avea noptiere roz la dulap albastru. La final am zis: pot include pe lista de cumpărături deja şi transportul? Ei bine nu numai că nu îl pot aranja de aici, dar am descoperit că şi pentru dulap nu e suficient că am făcut lista de cumpărături exactă, acum trebuie să merg cu ea să mi-o adun într-un cărucior. Sau două. Sau câte e nevoie, că doar pot împinge şi mai mult de un cărucior, nu? Dar nu vă faceţi griji, vă ajută unul din colegii mei de la depozit. Deci nu puteam să plasez comanda aici şi să mă aştepte jos pachetul, dar nu mă mir prea vizibil, până la urmă face ceva sens şi aşa.

Mă duc deci cu lista în dinţi la depozit. Nici nu s-a pus problema să mă ajute un coleg, toţi colegii sunt ocupaţi cu alte chestii, dar îţi explică amabil că produsele sunt toate la nivelul de jos, deci poţi să le iei singur. Dacă eşti campion la haltere sau n-ai fost atât de bou să crezi că poţi face cumpărăturile singur la Ikea.

Pun deci pe primul cărucior componentele mai mici ale dulapurilor, care încap în maşină.  Am zis că dacă ei n-au fost deştepţi să fiu eu. Păstrez al doilea cărucior pentru componentele mari  (2.36m) care vor rămâne la transport. Pun pe al treilea cărucior accesoriile. Improvizez o treabă pe loc şi le leg între ele, cel puţin până o să fie prea greu de manevrat, şi pornesc caravana. Da, ştiu, aici mergea o poză. Reuşesc să adun mai mult de jumătate din componentele dulapului, când descopăr că un raft intermediar este zgâriat. Evident, e ultimul de pe stoc, deci mai trec eu cândva pe aici şi completez dulapul, nu-i problemă, nu? Merg mai departe, şi la ultima componentă a dulapului descopăr că lipseşte, deşi mi se garantase că toate-s pe stoc cu excepţia noptierelor. Nu-i nimic, o să achit acum şi le las la transport să mi le aducă pe toate odată când voi putea lua şi restul.

Mai e un aspect ce merită menţionat: anumite produse (în cazul meu un sertăraş din plastic) nu pot fi luate de la depozit, ci le vei lua după ce plăteşti de la un birou separat de livrări.

Mă târâi aşadar cu chiu cu vai spre casele de marcat, aliniez cărucioarele cu marfă şi aştept să îmi vină rândul. Înainte să plătesc explic situaţia “pe stoc, dar nu există” ca să mă asigur că pot lăsa marfa cumpărată în magazin sau la transport până când se adună toate produsele. Sigur că pot, contra-cost. Iar dacă transport azi cele 5 pachete mă costă 55 RON plus mâine un singur pachet 45 de RON, deşi dacă le luam azi toate odată mă costa 60 de lei cu totul. Nu e mult, dar din principiu mi se pare stupid să plătesc eu fiindcă Ikea nu-mi poate da marfa care se află pe stoc.

Trebuie să recunosc că n-am avut tăria să arunc la gunoi nenumăratele ore petrecute cu Ikea şi n-am lăsat totul baltă la casă aşa cum ar fi trebuit, dar mi-am sunat 2 amici care au venit super-rapid şi m-au ajutat să încarc totul în maşină şi să potrivesc absolut totul în portbagaj (cu rabatare scaune spate+ rabatare scaun pasager faţă). Am scăpat deci de costul transportului, dar nu sunt sigur că aventura mea s-a terminat, fiindcă mai am de luat un corp de dulap (fără de care tot ce am cumpărat până acum va trebui returnat) şi noptierele (aceaşi situaţie).

Ca răzbunare, nu pot să fac mai mult decât să scriu acest material, cât mai relaxat cu putinţă, pentru ca tu, viitor client Ikea, să te gândeşti dacă eşti dispus să treci prin calvarul acestor cumpărături. Nu ştiu dacă ceea ce povestesc aici este specific pentru Ikea România, dar tind să cred că nu, ceea ce face amarul mai dulce, gen.

Aşadar, iată nişte concluzii care vă pot fi utile dacă mergeţi să luaţi altceva decât dopuri sau ventuze de la Ikea România:

  • doar fiindcă ai făcut deja lista de produse nu înseamnă că le adună cineva la un loc pentru tine
  • doar fiindcă ai o listă de cumpărături cât pentru 3 cărucioare nu înseamnă că există vreo soluţie să faci singur cumpărăturile
  • doar fiindcă un produs e sigur pe stoc nu înseamnă că îl vei putea lua azi
  • doar fiindcă sunt o mulţime de băieţi la depozit nu înseamnă că te va ajuta vreunul cu încărcarea sau cu împins 3 cărucioare spre casele de marcat
  • doar fiindcă achiţi transportul nu înseamnă că se pot livra oricând produsele

Mai trebuie să remarc un lucru pozitiv: casiera a avut foarte multă răbdare cu mine până când m-am lămurit ce opţiuni am şi cât mă costă fiecare opţiune şi până m-am decis să nu returnez totul (în total minim 15 minute), cu toate că era deja cam 22.00. Respect! Dar tot eu am suferit pentru asta, fiindcă atunci când am trecut de casă nu mai era deschis la hot-dogs, şi mi-aş fi cumpărat unul chiar dacă trebuia să îl mănânc împingând 3 cărucioare cu marfă.

Acestea fiind spuse, sper că experienţa mea a fost cea mai tristă experienţă a unui client Ikea şi sper să vă aliniaţi toţi şi să-mi spuneţi că n-am avut eu noroc.

Lucian Ruda

Lucian Ruda, student în ultimul an la Jurnalism şi Comunicare, pasionat de tehnică şi IT, de fotografie şi jocuri, de călătorii şi aventură. urmăresc să evoluez în obiectivitate, coerenţă şi corectitudine.

More Posts - Website

3 Comments

Leave a Reply

%d bloggers like this: