Vreau şi eu certificat de revoluţionar!

Urmează o nouă revoluţie, şi (până când o să mă lămuresc dacă-s ironic sau fatalist) vreau şi eu să pot obţine un certificat de revoluţionar. Nu mi-ar strica să nu plătesc impozite, să primesc bani de la stat, şi naiba ştie ce alte beneficii se mai pot obţine pentru că ai zis “jos ceva”.

Aşa că iată-mă scriind acest material, fără o intenţie anume, fiindcă nu prea mi-e clar ce se întâmplă sau nu vreau să recunosc, dar cu dorinţa clară de a explora nişte idei, la rândul lor clare, despre ce ar trebui să se întâmple acum.

Şi mă gândesc aşa: suntem într-un stat democratic, de drept, în care chiar dacă unele chestii nu funcţionează, cel puţin alegerile nu le mai contestă nimeni. Sau aşa am avut impresia. Ca în orice stat de drept, preşedintele, parlamentarii, guvernul, primarii, etc, sunt aleşi prin vot popular. Prin vot popular au fost aleşi cei de acum, prin vot popular vor fi daţi jos şi aleşi următorii. Atunci de ce să mergi în stradă şi să strigi sloganuri de rahat la adresa unora sau altora? AH, am uitat: pentru certificatul de revoluţionar, dacă s-o mai da iar, să nu-l pierdem…

În al doilea rând, mergem în stradă să îi dăm jos pe-aştia, nu? Păi şi pe cine punem în loc? Pe ăia care au chemat minerii data trecută. Sau pe ăia care s-au combinat cu ăia de-au chemat minerii, cum s-au combinat şi ăştia de acum dealtfel la un moment dat. Sau pe ăia care vor să dea afară ungurii din ţară. Sau pe ăia care sunt atât de dilii încât au senzaţia că OTV e o televiziune sau că 3 telespectatori certificabili pot fi un electorat. Urmau alegeri în toamnă parcă, nu? Nu e mai bine să stăm strâmb şi să judecăm drept, şi să vedem cine merită un vot? N-ar fi bine să nu mai punem iar botul la ce spun ăia de n-au puterea şi vor puterea, cum a făcut fiecare era în situaţia asta înaintea lor? N-ar trebui să ne uităm în spatele discursurilor şi demagogiei şi să vedem dacă se află pe-acolo şi vreun viitor fezabil, nu numai promisiuni aberante şi nesustenabile?

În următorul rând, mai nimic. Cel mai trist mi se pare că la manifestaţiile astea participă mulţi tineri. Nu pot decât să aştept ca la alegerile astea să se răstoarne iar căruţa, să vină iar la putere ăia de-au mai fost, şi să văd manifestaţii de dragoste şi iubire când vor face iar ce-au mai făcut. Sau să nu fie aşa. Şi atunci tinerii de azi să fie cu 5 ani mai în vârstă şi să înţeleagă că schimbare nu înseamnă să îi aduci la putere pe unii despre care ştii deja că-s varză.

Oricum, e distracţie. Am văzut pe GPlus multe comentarii de la oameni care au fost în stradă zilele astea şi care mi s-au părut foarte realiste. “Diseară mergem iar (la discotecă)”? E distracţie, lumea se simte bine, simţi că trăieşti. Mai faci şi nişte poze, mai răguşeşti un pic, că tot nu-s meciuri pe stadioane. Alţii împrăştie noutăţile obţinute cu încredere neţărmurită: “Jandarmii au lovit gravide şi femei cu copii în braţe”. Până aici! Alţii nu merg de lene, dar îşi fac datoria civică şi mai postează un afiş cu jos Băsescu, sau semnează petiţia USL (tot cu jos Băsescu). Alţii sunt trişti că nu se fac trenuri gratuite să îi aducă “în capitală” la manifestaţii. Fiecare, după puteri şi după cum îl duce capul.

Recitesc ce am scris şi îmi vine să şterg, fiindcă n-am scris mai nimic de fapt, dar asta ar însemna ca eu să fac altceva decât 90% din cei care au un blog, aşa că las aşa, postez, şi mă duc şi pe Google Plus să îmi anunţ prietenii. Sic!

Lucian Ruda

Lucian Ruda, student în ultimul an la Jurnalism şi Comunicare, pasionat de tehnică şi IT, de fotografie şi jocuri, de călătorii şi aventură, în plus ţin sportul şi politica într-un cerc Yin-Yang şi urmăresc să evoluez în obiectivitate, coerenţă şi corectitudine.
Lucian Ruda pe Google+

More Posts - Website

Leave a Reply

%d bloggers like this: